Întrebare: Cum se poate bucura un iubitor al muntelui de un oraș atât de vibrant și aglomerat ca Milano?
Răspuns: Cu stil și cu un strop de aventură în jungla urbană!
Auzisem și citisem multe despre acest oraș, dar recunosc faptul că nu m-a atras vreodată să merg special să îl vizitez. De data asta mi s-a ivit însă ocazia perfectă pentru că era “în drumul meu” pentru altă destinație unde trebuia să ajung. Am dormit două nopți în Milano, însă timp efectiv de vizitat am avut doar câteva ore în ziua când am aterizat Așadar a trebuit să le planific bine ca să gust puțin și din atmosfera italiană din capitala modei. Dar să o luăm totuși cu începutul…
1. Pe drum spre la dolce vita (mijloace de transport): Am aterizat dimineața pe aeroportul din Bergamo și de acolo am luat un autocar până în Milano. Biletele pentru aceste autocare se pot achiziționa atât online cât și la fața locului de la șofer (câteva exemple de companii care se ocupă de acest lucru: Terravision, FlixBus, Orio Shuttle etc). La dus am preferat să iau bilete direct de la șofer pentru că nu știam exact cât va dura să ies din aeroport, unde se află stațiile de autocar și toate aceste detalii. La întors am luat biletele direct de pe site-ul celor de la Terravision cu o seara înainte. A fost 10 euro/persoană/sens. Autocarul ne-a lăsat la Gara Centrală din Milano și de acolo ne-am plimbat cu metroul peste tot pe unde am avut nevoie. Am avut grija să iau o cazare aproape de o stație de metrou ca să îmi fie ușor cu transportul. Tips and tricks! La stația de metrou Milano Centrale va fi foarte multă lume mereu la aparatele de cumpărat cartele. Cam toți sunt străini și durează mult până își dă seama fiecare cum funcționează și ce cartele li se potrivesc cel mai bine. Eu l-am lăsat pe Samuel la coadă și m-am dus în căutarea unui chioșc de bilete. La nici 50m mai încolo era o doamnă la un gemuleț care vindea bilete fizic. Nu era nimeni acolo, era liber! Se află chiar lângă un magazin cu suveniruri, în dreapta aparatelor de cartele. Așa că am cumpărat două cartele cu călătorii nelimitate valabilă 24h care au costat 15 euro (7,5 euro/persoană). M-am dus cu ele la Samuel care nu înaintase deloc și i-am zis: Andiamo, baby! Milano ne așteaptă!
2. Mangiare come un italiano!
Înainte de obiective și cumpărături am zis că trebuie prima oară să facem pace cu foamea. Fiind în Italia am vrut să gustăm o pizza adevărată de la mama ei de acasă și un tiramisu adecvat. Am intrat pe Trip Advisor și am căutat câteva restaurante cu scor mai mare, dar și recenzii bune. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că toate localurile din centru nu depășeau un scor de 3-3,5 (maximul e 5). Am găsit o terasă care avea un scor foarte mare (4,9), plus recenzii foarte multe și bune. Nu era deloc în centru, ba chiar mai mărginaș. Nu ne-a interesat pentru că metroul este foarte bine dezvoltat în Milano și ajungi repede dintr-o parte în cealaltă. Așa că ne-am urcat în metrou la stația Milano Centrale (după ce am reușit să scăpăm de coada aia mare de la bilete) și am luat direct către stația Buonarroti. După o plimbare scurtă de 5 minute am văzut scris: Glory Pop! O terasă micuță, pe o stradă îngustă, dar cu un aer tipic italian. Localul avea muzică atât de bună și un personal atât de amabil că mă simțeam puțin așa ca într-o scenă de film. Ne-am luat fiecare câte o pizza (eu am ales cu ton, preferată mea). Toți cei care mă cunosc bine știu despre mine că nu sunt deloc o gurmandă și de obicei mănânc două felii de pizza și mă satur….dar asta a fost cu totul din altă lume. Când am luat prima bucată am știut că o voi termina! Nu mai mâncasem niciodată așa ceva. Atât de suculentă, coaptă suficient, blat potrivit, puține ingrediente, dar perfect combinate. Mâncam și mă tot minunam. După ce eu am terminat jumătate din a mea și Samuel jumătate din a lui am făcut schimb de farfurii. Era perfectă și a lui. Un amestec minunat de arome și condimente pentru o pizza cu adevărat italiană. Eram destul de plini, dar nu am putut pleca fără a încerca și tiramisu. Am luat o singură bucată pentru că era destul de mare și l-am împărțit. Nu ne-a dezamăgit. Cred ca aș fi putut mânca și unul întreg, dar am vrut să mai păstrez niște loc și pentru o gelato cu pistachio. Ne-a plăcut foarte mult și zona unde era amplasat localul. Nu era aglomerație, gălăgie, vânzoleală și nici nu ne sufla nimeni în ceafă. Am mâncat liniștiți și ne-am bucurat de atmosfera italiană adevărată. Tot timpul cât am stat la terasă nu am văzut niciun străin, erau doar italieni…pentru că ei știu unde se mănâncă cel mai bine! Toată consumația a costat undeva la 60 Euro (doua pizza, două sucuri, o apă mare și un tiramisu mare + bacșiș).
Tips and tricks!
Căutați restaurante mai departe de centru, unde merg localnicii. Ei știu cel mai bine gustul mâncării autentice. Trip Advisor ne-a ajutat mult pe noi.
3. Dincolo de must - see: propriul meu Milano!
După ce am primit aprobarea de la stomac, am putut porni în aventura junglei urbane. Am luat metroul până la stația Duomo ca să începem cu începutul. Cum am ieșit de la metrou ni s-a deschis în fața ochilor un imens ansamblu arhitectural: Domul din Milano. Impresionant, ce-i drept! Plin de oameni și porumbei. În stânga sunt Galeriile Vittorio Emanuele al II-lea. Aici se află unele dintre cele mai scumpe și cunoscute branduri, dar și câteva cafenele și restaurante. Am vrut să intrăm în galerii doar pentru arhitectură și picturi. Nu am avut nici cea mai mică dorință să intru în vreun magazin pentru că nu acesta era obiectivul meu principal. Ne-am felicitat pentru că am mâncat într-un loc liniștit. Era lume peste tot, oamenii stăteau la terase umăr în umăr, zgomot și agitație. Ne-am strecurat cu greu de la un capăt la altul al galeriilor, dar am reușit. Ne-am plimbat câteva ore pe străduțele înguste și am luat pulsul orașului. Spre final am mers să vedem și faimosul Starbucks. Sub numele de Starbucks Reserve Roastery, locația se află în clădirea istorică a Poștei, în Piața Cordusio. Experiența memorabilă este dată de fapt de câteva elemente: culori vibrante în stilul modei italienești, un joc de lumini care transformă spațiul de-a lungul zilei, iar în centru, o mașină de prăjit cafea Scolari, complet funcțională și produsă la doar câțiva kilometri de oraș. Turiștii și nu numai ei, au posibilitatea de a experimenta întregul proces de pregătire al băuturii preferate. Cireașa de pe tort este un perete imens pe care nu ai cum să nu îl observi. Dacă nu îl bagi tu în seamă, îți face el cu ochiul prin reprezentări vizuale ale istoriei brandului și cu momentele esențiale pe care le parcurge un bob de cafea din arbore până în ceașcă. Clădirea flată la doar câteva străzi de celebrul Dom și de Scala. O scurtă recapitulare: noi în câteva ore am reușit să ne bucurăm de: Dom, Galeriile Vittorio Emanuelle al II-lea, Clădirea istorică a Poștei, Castello Sforzesco, Statuia lui Giuseppe Garibaldi (considerat unul dintre părinții patriei italiene deoarece a luptat la construirea unei Italii unite) și am intrat într-un centru de optică unde mi-am făcut niște ochelari de soare personalizați și ajustați pe fizionomia mea (fără dioptrii). Mi-am ales rama și apoi mi-am putut alege orice lentila pentru ca mi i-au făcut pe loc (Milano Spectacles).
Tips and tricks!
Nu încerca să bifezi toate clădirile și monumentele istorice pentru că vei ajunge la final de zi epuizat și poate puțin frustrat că ai fost într-un maraton al obiectivelor. Fă-ți o lista clară cu ce ai de vizitat, vezi unde sunt localizate (distanța dintre ele și cu ce se ajunge la fiecare) și neapărat rezervare acolo unde este nevoie. La dom obligatoriu trebuie rezervare și sunt multiple opțiuni, la clădirea istorică a Poștei era coadă la intrare (rezonabilă), accesul în curțile interioare ale castelului Sforzesco este gratuit (in muzee este cu bilet), în galeriile Vittorio Emanuelle al II-lea poți merge oricând, dar atenție că este foarte aglomerat. Pentru o dinamică eficientă, eu mi-am printa harta metroului și am trecut în dreptul fiecărei stații de metrou obiectul pe care îl aveam de bifat/văzut, plus cazarea. Așa am știut exact ce am de făcut. Pe parcurs am mai descoperit câteva locuri atunci când ne “pierdeam” pe străduțe pentru ca face parte din farmecul excursiei.
Dacă ai câteva ore ca noi, sfatul meu este să te gândești ce este cu adevărat important pentru tine. La finalul zilei, am rămas cu sentimentul că am făcut exact alegerile potrivite. Am trăit atmosfera italiană fără grabă și fără frustrări, cu inima deschisă și papilele fericite. Am bifat câteva obiective, am mâncat ca un italiano vero, m-am lăsat purtată pe străduțele înguste ca și cum eram actorul principal dintr-un film italian, dar am strecurat și puțin shopping… doar eram în orașul modei, nu? Milano m-a întâmpinat cu farmec, mi-a făcut cu ochiul la fiecare pas și m-a lăsat cu dor de încă o dată.
Arrivederci, Milano! Ne revedem curând!
