Acum multe secole, undeva în Grecia Antică “s-au născut” 360 de frați. Fiecare avea sarcina de a străbate zilnic Globul pe verticala și să se asigure că ating în același timp Polul Nord și Polul Sud. Erau foarte ordonați, permanent unul lângă celălalt și își făceau treaba cu conștiinciozitate: făceau ordine pe harta lumii. Fiecare lua forma unui semicerc și ei aveau o abilitate aparte, aceea de a fi invizibili. Nimeni nu îi vedea, dar toti aveau nevoie de ei și stiau că sunt acolo. Numele lor de familie era “Meridian”, iar prenumele era cifra corespunzătoare, de la 0-360. Problema mare a fost în momentul când s-a iscat o ceartă intre ei, care să fie meridianul de început, 0. Cel care avea să devină meridianul 0 avea sarcina să împartă Pământul în două emisfere estică si vestică (așa cum Ecuatorul împarte pământul în doua emisfere: nordica și sudica) și tot el avea să stabilească timpul pe tot Globul. Dar hai să o luăm cu începutul și să înțelegem de unde toate aceste nevoi. 

În trecut, marinarii se rătăceau ușor. Meridianele au devenit un ghid invizibil, care i-au ajutat să traverseze oceane, să lege continente și să creeze rute comerciale. Fiecare frate Meridian străbătea o anumită regiune a globului, iar exploratorii știau să se orienteze în funcție de meridianul pe care îl treceau. Dar totuși lipsea ceva foarte important. Nu aveau un instrument care să le măsoare distanțele în ore, minute, secunde. Odată cu dezvoltarea reţelelor de cale ferată şi de comunicaţie din anii 1850 şi 1860, mapamondul avea nevoie urgentă de un standard internaţional de măsurare a timpului. Fiecare țară/regiune măsura timpul cum voia și nu exista o concordanță. Se ajunsese în punctul în care nu se puteau lega rute pentru că nu exista un grafic comun al orelor de plecare/sosire. 

Și totuși cum s-a rezolvat problema? 

E 22 octombrie 1707. O flotilă britanică naufragiază pentru că marinarii au estimat greșit măsurătorile. În apele învolburate ale Oceanului Atlantic își găsesc sfârşitul aproape 2 000 de suflete.

Marinarii acelor vremuri puteau măsura cu uşurinţă latitudinea: distanţa spre nord sau sud de la ecuator. Dar nu aveau nicio metodă exactă de stabilire a longitudinii: distanţa parcursă spre vest sau est. Pe la începutul secolului al XVIII-lea, sute de corăbii străbăteau în lung şi-n lat apele Oceanului Atlantic, iar veştile despre naufragii erau la ordinea zilei. Însă doar tragedia din 1707 i-a determinat pe câţiva britanici să caute o soluţie la „problema longitudinii“, cum fusese ea numită.

Stabilirea longitudinii era o sarcină extrem de grea întrucât necesita măsurarea cu exactitate a timpului. Este anul 1714, Parlamentul Britanic oferea o recompensă de 20 000 de lire sterline celui care avea să determine cu exactitate longitudinea pe mare. Timp de mai bine de un secol, astronomii, matematicienii şi navigatorii s-au străduit din răsputeri să rezolve „problema longitudinii“. Dar din cauza complexităţii ei, n-au înregistrat mari progrese.

Un tâmplar găseşte soluţia! 

Un tâmplar pe nume John Harrison dintr-un sătuc, s-a hotărât să caute o soluţie la „problema longitudinii“. El a afirmat: „Dacă un ceas știe ora de acasă, marea nu te mai poate păcăli.” „Acasă” era un loc numit Greenwich. Acesta a construit timp de patru decenii, patru tipuri de ceasuri care rezistau la toate intemperiile vremii pe mare. Astfel, al patrulea model a fost testat în cadrul unei călătorii transatlantice care a durat 81 de zile. Care a fost rezultatul? Cronometrul a avut o eroare de doar cinci secunde. De asemenea, celebrul navigator James Cook a folosit invenția lui Harrison și a reușit ocolul pământului fără naufragii și alte incidente. Într-adevăr, imposibilul a devenit realitate graţie geniului şi abnegaţiei unui tâmplar dintr-un sat uitat de lume. James Harrison a reușit să rezolve problema longitudinii si a timpului. Astfel, la 13 Octombrie 1884 s-a anunțat oficial: Meridianul care trece prin Greenwich (orăşel din Londra metropolitană), de unde şi-a luat şi numele, a fost stabilit ca meridian universal pentru calcularea timpului civil (orei standard). 

Meridianele au împărțit pământul în fuse orare. Pentru că pământul este o sferă, unitatea de măsură pentru longitudine (distanța măsurată de la Meridianul 0 la orice punct de pe Glob) este grade. Astfel: 

Pământul se învârte 360° într-o zi (24 ore). 

360° ÷ 24 ore = 15° pe oră

Deci fiecare fus orar (60 min) = 15° longitudine

1° longitudine = 4 minute de timp (60:15). 

Între fiecare Meridian este distanța de 4 minute. La fiecare 15 meridiane, se schimba fusul orar.