Distanță: 18,50 km Diferență de nivel: 800m Durată: 4 - 5 ore/7 ore cu pauze
Ora 5:00 am, afară este încă întuneric, dar noi trebuie să ne grăbim să pornim pe traseu pentru că prognoza meteo arăta ca la ora 14:00 încep ploile. Când încă toată lumea sforăia în corturi, noi ne-am luat rucsacii în spinare și am pornit la drum. Era așa liniște că se auzeau doar tropăitul bocancilor. Ce senzație unică să te poți bucura de constelații și să le poți admira în timp ce îți continui drumul prin lumea aceasta mare. Traseul pornește imediat cum se iese din camping. La dreapta este șoseaua care urcă și pe care am urcat și noi. După câteva sute de metri părăsim asfaltul și la dreapta o luăm pe o poteca largă și dreaptă care la un moment dat va coti stânga și ne va conduce spre desișul pădurii, nu înainte să avem din nou un izvor. După o urcare susținută, a trebuit să străbatem un râu de pietre care pe alocuri mai avea și apă. Nimic de îngrijorat, necesită doar atenție la rocile care din loc în loc erau instabile. Soarele deja începea să își ceară drepturile și să trimită luna la plimbare pe cealaltă parte a globului. Astfel că după ce străbatem porțiunea de pădure, avem parte de spectacolul răsăritului de la înălțime.
Intrarea în traseu - ora 6:00 am
Râu de pietre și primele raze ale soarelui
La ieșirea în golul alpin, ni se dezvăluie panorama impresionantă a localităților Martigny - Croix. Pe măsură ce urcam, aveam impresia că muntele se unește cu cerul. De fapt era iluzia optică din cauza faptului că tăiam curbele de nivel, câștigam altitudine, iar drumul cotea permanent astfel că în față ne lăsa senzația că se termină versantul. Pașii ne erau tot mai grăbiți pentru că undeva în depărtare auzeam sunete asemănătoare tălăngilor și ale văcuțelor care le purtau. Eram tot mai curioși să aflăm de unde provin, dar nicio grija pentru că, cu cât înaintam mai tare, cu atât se apropia și sunetul de noi.
Văcuțe alpine
Reverență
Unde muntele întâlnește cerul
Unde muntele întâlnește cerul
Cu razele soarelui care ne mângâiau pe la spate și cu priveliștea unei cirezi de vaci și tauri am ajuns la mult râvnitul Refugiu Alpage de Bovine situat la 1987m. Eram primii! Ceaiul, cafeaua și prăjiturile erau deja pregătite pentru drumeții înfometați și pofticioși. Ne-am cumpărat merinde pentru micul dejun și la aproximativ 2000m am avut parte de un ospăț bine meritat. Ne-am așezat în fața refugiului pe șezlonguri și preț de o oră am stat la soare și ne-am bucurat de natură, de sunetul bovinelor și de gustări. Nu se poate descrie în cuvinte sentimentul, dar se poate trăi. Inclusiv acum când îmi amintesc și aștern aceste rânduri, am pielea de găină și emoțiile nu întârzie să apară. A fost de vis!
Văcuță alpină
Refugiul Alpage du Bovine - 1987m
Mic dejun cu vedere spre Martigny - Croix
Liniște sufletească
Din păcate, a venit și timpul să ne ridicăm și să ne continuăm drumul pentru că deja începuseră să ajungă și alții. Am vrut să le lăsăm și lor locurile noastre la lojă să se bucure și ei. Cu rucsacii din nou în spate, am pornit, dar stai! Cum trecem de văcuțe? Erau cu zecile întinse pe toată pajiștea și inclusiv pe cărare. L-am lăsat pe Samuel să se târguiască cu ele pentru că el a crescut la fermă și părea că se înțeleg. După ce le-am dat bună ziua și le-am mulțumit că au împărțit și cu noi pajiștea lor, am început coborârea către Trient. Este o porțiunea ușoară, nu ridică probleme. Am ajuns destul de repede în oraș și am dat din nou de asfalt și de o stație de autobuz care ne ducea până în campingul Le Peuty. Ne-am uitat pe hartă și am văzut că erau cam trei kilometri de mers. Pe lângă faptul că eram treziți de la ora 5, am zis că nu merită să ne ostenim cu bocancii pe asfalt. Așa că din păcate am ales varianta autobuzului. Nu o recomand deloc! Am pierdut o porțiune foarte frumoasă cu un pod suspendat. Am zis că într-o zi mă voi întoarce pentru acea bucată de drum
Să ne împrietenim
Să te tzuc, ce frumoasă ești!
După ce am ajuns în camping, ne-am instalat corturile, am făcut ceva de mâncare și apoi ne-am dus să vizităm orășelul. Am oprit la o terasă unde ne-am răcorit și am mâncat un dulce. Tare frumos și cochet este. Am avut mult timp pentru că am ajuns devreme, așa că nu ne-am grăbit…și nici ploaia nu a venit așa cum se anunțase. Spre după-amiază s-a deschis și un mic magazin de unde ne-am mai luat câte ceva și s-au deschis și dușurile. Atenție! Plăteai vreo 4 euro daca îmi aduc eu bine aminte pentru cinci minute. Am fost martoră când cel care era responsabil cu taxa, a bătut în ușa unei fete ca să o scoată afară din containerul cu dușul pentru că îi expirase timpul. Nu vă imaginați că ciocănea….bătea energic! Spunea ceva în franceza lui, dar nu îl înțelegeam. Mai să dărâme ușa aia. Când am văzut așa, am zis că nu îmi trebuie. Și uite-așa a trecut ziua noastră când am încercat să ocolim ploaia, dar în final ne-a ocolit ea pe noi. Aceasta a fost ziua a șaptea!
Camping La Peuty
Biserica Roz - Trient
Bar în Trient
Campingul Le Peuty este destul de mare, dar un pic rudimentar. Există foarte puține locuri de încărcat telefoanele, iar la toaletă se stă destul de mult la coadă pentru că nu sunt multe cabine. Dușurile sunt cu plată și pe ceas. Lângă camping este si refugiul care are toaleta la parter și se mai poate folosi și aceea. După ora 16:00 se deschide și un mic magazin aprovizionat destul de bine. Tot aici se plătește și taxa de camping.
Vă așteptăm și pe voi pe la noi!