Distanță: 17,50 km Diferență de nivel: 610m Durată: 4 ore/6 ore cu pauze
Noaptea în Elveția a coincis cu Perseidele, dar din păcate noi nu le-am putut observa din două motive: eram mult prea obosiți și la ora 21:00 eram deja în saci, iar apoi era mult prea înorat. Ploaia de la amiază și-a lăsat amprenta în atmosferă și ne-a lăsat cu niște nori pe cap. Cu siguranță s-ar fi văzut foarte frumos având în vedere că eram în munți și nu era așa de multă lumină ca în orașele mari. A doua zi ne-am trezit ceva mai târziu pentru că ne făcusem temele și văzusem că avea să fie o zi mai scurtă și mai lejeră (în comparație cu cele anterioare). Am trecut din nou pe la magazinul la care fusesem cu o zi înainte să ne luăm ceva de ronțăit și apoi am pornit. Din camping este un drum care dă direct în traseu. Elveția este deosebită. Chiar dacă porțiunea aceasta nu este impunătoare din punct de vedere al ghețarilor sau a crestelor zimțate, este impunătoare din punct de vedere cultural și nu numai: cascade, lacuri, păduri dese, pajiști cu bumbăcăriță și …prețuri piperate.
C.ascadă situată în apropierea campingului
Traversarea pădurii
În prima parte, am trecut prin satele lor atât de perfecte și de frumos aranjate. Din păcate nu erau ulițele pline de adulți la lucru, bătrâni în bătătură sau copii care să se joace afară. Probabil fiecare era în căsuța lui, curtea lui. Aveau farmecul lor și era o plăcere să stai sa le admiri arhitectura, stilul, culorile, formele etc. Ne-ar fi plăcut să îi observăm și să vedem cum își desfășoară activitatea zilnică. Se poate spune că noi veneam cu moștenirea culturală a satului românesc care nu seamănă deloc cu cel elvețian. Fiecare s-a dezvoltat în felul lui specific și asta îl face frumos. Eu sunt de părere că în orice țară ai ajunge, este indicat să vizitezi și viața satului. Acolo este autenticitatea și începutul unei națiuni. Lăsând zona rurală în spate, am străbătut păduri și luminișuri care aveau o liniște aparte. A fost o singură porțiune cu lanțuri, dar nimic de îngrijorat. Poteca era suficient de lată și oricum erau lanțuri de care te puteai ține. Peste tot erau sculptate în lemn animalele specifice pădurii (marmote, vulpi, urși etc) și aveai impresia că în orice moment vor prinde viață.
Animalele pădurii sculptate în lemn
Sat elvețian
Răcoarea unui râu alpin
Pădurea a fost foarte prietenoasă. Din când în când erau băncuțe și izvoare unde te puteai odihni și alimenta cu apă. De asemenea, erau ochiuri de pădure de unde se puteau observa de sus pajiștile verzi tunse perfect. Din loc în loc erau udate cu stropitori care formau curcubeie pe care le puteai zări de departe. După ieșirea din pădure, am ajuns la strada, am traversat atentă și am intrat din nou într-o porțiune scurtă de pădure.
Curcubeu pe pajiștile elvețiene
Ochi de pădure
Vedere spre satul Praz - de - Fort
Izvor de apă într-o zonă rurală
Izvor de apă amenajat în pădure
După toate acestea, mi-a apărut în față în toată splendoarea Champex Lac. Nu se poate descrie în cuvinte culoarea albastră-turcoaz a acestui lac și minunăția locului. Părea ca o comoară ascunsă în munți pe care ai căutat-o toată ziua, iar când ai găsit-o în final nu ți-a mai venit să pleci de frică să nu pierzi vreun detaliu. M-am așezat pe o bancă și preț de vreo jumătate de oră doar am stat și am admirat. Era atât de spectaculos și plin de viață. Erau oameni care înotau, se plimbau cu barca, cu SUP sau pur și simplu ca mine: pe o bancă! Într-un final m-am încumetat să mă ridic și am pornit spre camping. Acesta este situat cam la un kilometru distanță și în drum spre locul de campare, am avut multe magazine de unde m-am putut aproviziona. Ajunsă la camping, l-am întâlnit și pe soțul meu care o luase puțin în față. Aici am avut puțin șocul de a plăti 20 de euro/persoană/noapte. Ni s-a părut destul de scump, dar am ne-am trezit la realitate că suntem în Elveția. După ce ne-am instalat cortul, am mâncat și am ieșit la o plimbare pe lac. Având în vedere că a fost o zi mai ușoară, nu eram așa de obosiți și am avut energie de a mai explora zona pe înserate. Odată ajunși în camping, ne-am uitat pe prognoza și următoarea zi nu arăta foarte promițător…așa că am avut de luat din nou niște decizii. Dar atât pentru ziua de azi. În Elveția ai impresia că plătești fiecare secundă cât ești treaz, așa că mai bine dormi. Aceasta a fost ziua a șasea.
Champex Lac
Campingul Les Rocailles (Champex Lac) nu este foarte mare, este amenajat pe terase și are de toate: dușuri cu apă caldă, spălătorie, toalete, spații amenajate pentru servirea mesei, spații pentru încărcarea telefoanelor, adăpostirea în caz de ploaie, un mic magazin, wifi (bătea mai mult în zona recepției).
