“We choose to go to the moon. We choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win, and the others, too. … Many years ago, the great British explorer George Mallory, who was to die on Mount Everest, was asked why did he want to climb it? He said, “Because it is there.” Well, space is there, and we’re going to climb it, and the moon and the planets are there, and new hopes for knowledge and peace are there. And, therefore, as we set sail we ask God’s blessing on the most hazardous and dangerous and greatest adventure on which man has ever embarked.”
(12 Septembrie 1962 - parte din discursul președintelui Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy. Acesta a fost momentul când a afirmat public despre intenția lui de a ajunge pe lună înainte de 1970).
Și astfel a fost înființat Kennedy Space Center în iulie 1962. La început a purtat denumirea de Launch Operations Center, iar în decembrie 1963, după asasinarea președintelui John F. Kennedy, întregul complex a fost redenumit în onoarea sa și a viziunii pe care a susținut-o.
În momentul când am pășit pe porțile sediului NASA discursul lui Kennedy rula pe niște ecrane imense puse pe fațada unei clădiri. N-aveai cum să nu le observi sau cum să nu auzi celebra frază “We choose to go to the moon”. De aici a pornit întreaga aventura și dorința de a cunoaște mai mult despre tot ce înseamnă spațiu, ingineria spațială, aselenizare, cum se simte o decolare? etc. Am vrut să văd ce a putut stârni acest discurs, mai ales că am vizitat NASA chiar în apropierea lansării Navei Artemis II (cea care va face înconjurul lumii și al lunii).
1. Cum ajung? De unde îmi iau bilet și cât costă?
Localizarea geografică:
Kennedy Space Center Visitor Complex se află în Florida, USA, pe insula Merritt la o oră distanță de Orlando și Daytona Beach. Aici este și Cape Canaveral, zona de pe coasta Atlanticului din Florida, renumită ca principalul centru de lansare spațială al Americii. Este foarte important ca atunci când vreți să căutați locația de GPS să puneți exact așa: Kennedy Space Center Visitor Complex. Dacă scrieți doar Kennedy Space Center veți ajunge într-un loc total greșit. Las și coordonatele exacte: 28o30’56.0″N, 80o40’54″V. Achiziționarea biletelor și costuri: Biletele se pot achiziționa atât online de pe site-ul: www.kennedyspacecenter.com, dar și la fața locului. Eu nu aș cumpăra din altă parte sau de pe alte site-uri. Nu am stat deloc la cozi pentru că sunt niște tonomate de unde le cumperi singur. Costuri: Un adult (<12 ani) biletul este de 77$/zi. Un copil (3-11 ani) biletul este de 67$/zi. Parcare autoturisme: 15$ Parcare motocicletă: 5$ Parcare Vehicule mari / Autorulote / RVs: 20$
2. Gestionarea timpului:
Acum urmează partea interesantă. Programul este de la 9:00-17:00. Este posibil să aibă program prelungit pe timpul verii, dar pentru asta trebuie verificat site-ul oficial. Noi am ajuns undeva pe la ora 10:00 și până la ora închiderii nu am pierdut absolut deloc timpul. L-am fructificat și valorificat din plin. Fiecare minut și fiecare colțișor, dar tot nu am apucat să explorăm și să ne bucurăm de tot ce înseamnă acest loc. Așadar, dacă aveți timpul necesar, există și bilete care sunt valabile pentru două intrări și vă puteți întoarce a doua zi sau în orice altă perioadă timp de un an. Costul unui astfel de bilet este de 91$ (adult) și 81$ (copil). Eu am avut o oarecare tristețe când am plecat de acolo pentru că nu mă așteptam să fie atât de interesant, atât de bine pus la punct totul și activități atât de diverse și complete. Pe site-ul lor există chiar o secțiune unde poți să scrii cât de pasionat ești și cât vrei să stai acolo, iar ei îți generează un itinerariu cu cele mai importante atracții și cât timp să aloci la fiecare ca să te încadrezi în timp (Your visit - Itineraries).
3. Principalele atracții: Nu voi detalia aici tot ce puteți experimenta pentru că din păcate nici eu nu am apucat să vizitez tot așa că voi povesti doar din experiența mea.
3.1. Rocket Garden/Rachetele primitoare de oaspeți: Imediat ce am pășit în incinta acestui complex spațial, am fost întâmpinată de rachete impresionante care păreau că ating cerul prin dimensiunea și măreția lor. Chiar în acel moment, un ghid le oferea vizitatorilor explicații despre istoria și misiunile acestor construcții gigant. Astfel, am avut ocazia să mă alătur și eu unui mini-tur foarte interesant. Mi-a plăcut engleza ghidului pentru că era clară și un accent ușor de înțeles. Cât am stat în jurul lor am avut capul dat pe spate permanent pentru că încercam să văd unde se termină. Eram efectiv un punct pe lângă ele. După ce am terminat cu partea aceasta, a trebuit să fac niște exerciții pentru gât la cât am stat cu ochii îndreptați spre cer. Tot la intrare sunt niște panouri unde sunt listate toate documentarele din ziua respectivă cu ora și locul unde vor fi. Este bine să ajungeți la câteva dintre ele dacă puteți pentru că merită!
Mi-am continuat călătoria, am trecut de Starbucks și vizavi de Gift Shop este:
3.2. Journey to Mars: Înainte să pătrund în misterul acestei expoziții, am fost întâmpinată de un panou imens cu misiunea Artemis II extrapolând mai departe legătura cu aterizarea în viitor pe Marte. Expoziția este dedicată viitoarelor misiuni către Planeta Roșie și îți arată cât de aproape este omenirea de acest obiectiv ambițios. Pe lângă informațiile despre tehnologiile dezvoltate pentru explorarea lui Marte și replicile roverelor, partea interactivă face totul și mai captivant. Există chiar și o masă special amenajată, cu un controler, butoane și un ecran, unde poți simula o aterizare. Este un moment care îți dă senzația că, pentru câteva clipe, chiar tu coordonezi o misiune spațială. Este genul de experiență care te face să te simți din nou copil, dar în același timp îți amintește cât de spectaculos este progresul științei. Ce m-a fascinat și m-a provocat de asemenea, a fost un mini amfiteatru. Pe un ecran mare era proiectată o întrebare despre spațiu, iar apoi pe trei televizoare erau variante de răspuns. Am stat acolo și m-am simțit din nou elev. Mi-a plăcut mult să îmi testez cunoștințele. Peste tot în jurul meu erau permanent situații în care trebuia să fac conexiuni, să îmi folosesc creativitatea și să gândesc și asta mi-a dat energia și m-a propulsat tot înainte!
Am bifat și vizita pe Marte, dar e timpul să o iau din loc. Urmează călătoria cu autocarul. Autocar?? Da, da! Ați citit bine. În incinta acestui complex este nevoie chiar să iei și autocarul….și e de mers destul. Înainte să urcați în autocar, veți trece prin fața unor panouri și o sa vi se facă poze. Să zâmbiți frumos pentru că o să aveți o surpriză mai târziu. În schimbul sumei de 40$ veți primi: 3 poze mici printate, toate pozele în format digital (parcă sunt vreo 10-12), o ramă magnetică ca să vă puneți una dintre poze și un alt suport mare cu alte două poze mari. Merită să le luați pentru că este o amintire frumoasă. Nu este obligatoriu, le puteți refuza. Mai jos este un colaj cu pozele pe care le-am făcut, dar și un scurt video (la finalul articolului).
3.3. Bus Tour către zonele operaționale NASA Turul cu autobuzul te duce în zonele active ale centrului spațial, inclusiv aproape de rampele de lansare (Cape Canaveral) și clădirea de asamblare a vehiculelor (Vehicle Assembly Building). O parte interesantă este faptul că mergeți permanent paralel cu râul Banana și dacă sunteți atenți veți putea vedea chiar și aligatori. Oricum vă mai anunță și șoferul. Sunt instruiți foarte bine, prezintă frumos întreg complexul și tot ce veți vedea. De asemenea, fiecare autocar este dotat cu televizoare și permanent sunt proiectate scurte documentare sau interviuri cu date utile despre acest loc. O informație de care ar fi foarte bine să țineți cont: ca să fiți eficienți, activitatea cu autocarul trebuie să o bifați cât mai devreme pentru că durează destul. În prețul biletului sunt incluse două stații unde trebuie să coborâți și durează...
a. Prima oprire este la The Gantry at LC-39: Gantry înseamnă platformă metalică înaltă și așa este. Are undeva la patru niveluri și se poate urca pe scări, dar și cu liftul. Noi am ales varianta scări ca să ne putem bucura de priveliște din toate părțile pentru că este o structura deschisă. La început părea doar un alt punct de vizitare, însă când am aflat că mă aflam într-o zonă cu mare încărcătură istorică, am acordat locului o mai mare atenție. Mă aflam în locul cunoscut sub numele de Launch Complex 39, punctul de plecare al misiunilor Apollo și mai târziu al navetele spațiale. Aici a fost locul unde am văzut cel mai aproape racheta Artemis II (Misiunea de 10 zile îi va purta pe astronauții NASA Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, împreună cu Jeremy Hansen de la Agenția Spațială Canadiană, pe o traiectorie de întoarcere liberă în jurul Lunii și înapoi pe Pământ). Va fi un moment istoric pentru Statele Unite ale Americii pentru că este prima oară în ultimii 50 de ani. Nu numai că am văzut racheta în toată splendoarea și măreția, dar am avut parte de câteva experiențe foarte importante pentru completarea vizitei în acest loc și anume: - am avut o priveliște de ansamblu asupra rampelor de lansare active și a zonei naturale din jur. - mi-am putut îmbogăți cultura generală cu informații despre lansările actuale și viitoare. - am participat la experiențe interactive despre cum funcționează o lansare. - am aflat informații despre noile rachete. - m-am bucurat de un punct excelent pentru fotografii (mai ales!). Dacă ai norocul să prinzi o lansare, este unul dintre cele mai bune locuri de vizionare din interiorul complexului. Cât am stat acolo, am simțit că iau și eu parte la acest moment unic pentru că este aici trecutul istoric al lansărilor se întâlnește cu prezentul și viitorul explorării spațiale.
După ce m-am îndurat să las în urmă acest punct de belvedere (așa cum îi spun eu), m-am grăbit să merg să mă așez la coadă. Erau deja destui vizitatori care așteptau transportul pentru următoarea oprire. Primul autobuz s-a umplut repede, dar noi nu am prins locuri. Am mai așteptat puțin până a venit următorul. Așa cum am spus și mai devreme, turul cu autobuzul este destul de complex, cu mai multe opriri și transferuri, dar merită din plin! V-aș recomanda, când vă urcați a doua oară, să stați pe partea cu șoferul; parcă e mai interesant.
b. A doua oprire este la Apollo/Saturn V Center: La intrare te întâmpină o uriașă rachetă Saturn V. Este cel mai mare și mai puternic vehicul de lansare construit vreodată, folosit pentru a duce astronauții pe Lună. Aceasta are 111 m lungime și a fost responsabilă pentru toate misiunile Apollo către Lună între 1967 și 1973. Două dintre elementele care m-au captivat cel mai tare aici au fost: Lunar Theater: este o poartă înapoi la momentul aselenizării din 1969, folosind imagini originale, sunete autentice și efecte multimedia. Este foarte important să urmăriți orele când sunt astfel de momente, filmulețe, reprezentații, documentare. Au fost piesele care au completat puzzle-ul vizitei noastre. Bucățica de rocă adusă de pe Lună pe care o puteți atinge. E destul de impresionat dacă stai să te gândești că ai atins Luna. Acela a fost momentul când i-am zis lui Samuel că “până la Lună și înapoi” nu mai e așa departe. Acesta nu e ceva care m-a captivat, dar e de menționat. La Moon Rock Cafe am mâncat una dintre cele mai bune brownies. Vă recomand să vă opriți să gustați ceva spațial. Înainte să ne urcăm în autocar și să mergem înapoi la zona principală de unde am pornit inițial, era un stand afară cu pozele noastre pe care le-am făcut la începutul excursiei noastre cu autocarul. Noi le-am cumpărat de acolo. Mai era o zonă lângă cel mai mare magazin cu suveniruri de unde îți puteai printa pozele singur. Sunt niște tonomate ca cele de la fastfood-uri unde îți comanzi singur mâncarea.
Am ajuns înapoi în complexul principal de unde am plecat și timpul deja se scursese fără să îmi dau seama. Am fost atât de prinsă în tot ce am trăit acolo că mă simțeam de parcă doar am clipit și a trecut ziua. Și totuși mai aveam timp pentru două activități
3.4. Space Shuttle Atlantis: Locul acesta este una dintre piesele de rezistență. Ce emoții, ce trăiri, ce momente am putut experimenta aici. Totul este prezentat într-o maniera atât de profesionistă, captivantă că am uitat de telefoane, de lumea de afară, de tot ce mă înconjura. Am fost 100% prezentă acolo ca să nu cumva să pierd ceva. După o prezentare extrem de completă și complexă, ni s-a deschis în față naveta spațială Atlantis expusă spectaculos, exact cum ar fi fost în spațiu. Nu replică sau macheta, ci cea originală. Era imposibil să nu mă cuprindă un fior de admirație și uimire, știind că acest gigant a călătorit în spațiu, iar acum stătea în fața mea la doar câțiva metri distanță. Aproape că puteam auzi poveștile ascunse în fiecare piesă care compunea Atlantis.
De asemenea, nu puteți pleca din locul acesta fără să treceți pe la simulatorul Shuttle Launch Experience unde am simțit cum este o lansare reală. Nu știam exact la ce să mă aștept când am intrat în acea capsulă. Mi-am luat poziția de lansare, mi-am pus centura și în câteva secunde, am simțit vibrațiile, zgomotul puternic și forța propulsării exact așa cum o trăiesc astronauții. Inima îmi bătea destul de tare, iar adrenalina a luat locul oricărui mister. Dintr-o dată am simțit cum ne înclinăm la 90 de grade și mă întrebam dacă o sa ne rotească complet. Era ca și cum aș fi fost cu adevărat pe rampa de lansare, gata să mă desprind de pământ și să zbor către spațiu. Fiecare secvență, de la tremurul motoarelor până proiectarea imaginilor din spațiu pe niște ecrane care țin locul bordului navei, este gândită pentru a recrea fidel emoția unei lansări reale. Timp de aproximativ 10 minute am simțit cu adevărat cum este o decolare, care este intensitatea și ce experimentează astronauții. A fost efectiv cireașa de pe tort. Nu aș fi putut încheia într-un mod mai apoteotic toată vizita mea la Kennedy Space Center.
Space Shuttle Atlantis
După o zi întreagă plină de emoții, fascinație și descoperiri, am simțit că părăsesc cu greu Kennedy Space Center Visitor Complex. Fiecare colțișor al complexului spune o poveste. De la uriașa rachetă Saturn V și naveta Atlantis, care stătea suspendată parcă gata de decolare, până la zonele dedicate viitoarelor misiuni pe Marte, unde poți simula aterizări și până în momentul prezent când se pregătește intens o plecare spre lună.
4. Gift shop
Înainte de a pleca, am făcut un ultim popas la magazinul de suveniruri. Cel mai mare, frumos, interesant magazin cu suveniruri pe care l-am văzut vreodată. Este loc care NU trebuie ratat sub nicio formă și nu poți fi pe fugă atunci când intri în acest loc. Aici rafturile sunt pline cu modele în miniatură ale rachetelor și navetelor, tricouri și obiecte tematice, cărți și gadgeturi care te fac să păstrezi o bucățică din această experiență acasă. Am petrecut destul de mult timp căutând acel ceva perfect care să-mi amintească mereu de această zi incredibilă.
Pleci nu doar cu amintiri în minte, emoții în suflet și dorința de a reveni într-o zi, ci și cu mici simboluri tangibile a tot ce înseamnă spațiul infinit și misterios. Sunt amintiri care te fac să simți că, pentru câteva ore, ai fost și tu acolo: mai aproape de cer, de stele, mai aproape de Dumnezeu.